Cea mai recentă călătorie misionară în Africa a fost la începutul anului 2020. 3 voluntari din partea asociației au organizat 3 tabere de copii.
Sărbătoarea a început cu liturghia Crăciunului pe stil vechi (deși credincioșii din Rwanda sunt pe stil nou), oficiată de Î.P.S. Inochentie împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Mica capelă din Reședința Mitropolitană s-a umplut de mireasma tămâiei. Oameni albi, veniți din capitala Kigali, cei mai mulți ruși, s-au adunat pentru a primi Taina Sfintei Împărtășanii, după ce, cu o zi înainte s-au mărturisit.
Prima zi din tabăra de copii
După agapa frățească, a început prima zi de tabără, în localitatea Rwamagana. Peste 300 de copii, de mai multe confesiuni, s-au adunat pentru a se bucura împreună. Au pictat, au învățat cântece acompaniate de chitară, au jucat fotbal și au mâncat.
Fiecare copil avea în ghiozdănel propria farfurie și un tacâm.
Ziua a 2-a din tabăra de copii
A doua zi, duminică, am continuat cu Dumnezeiasca Liturghie, după care am avut parte de un moment surpriză: dansul tradițional rwandez. Mișcările pline de profunzime se armonizau perfect cu muzica tobei și a clopoțeilor agățați de picioare.
Mare a fost bucuria când ne-am implicat personal în servirea hranei pentru copiii care erau grupați pe vârste. Stăteau la rând cuminți, unul câte unul, așteptându-și porția de orez și păstăi cu fasole. Este mâncarea lor de zi cu zi. Aici se ține post continuu, pentru că foarte puține familii își permit să cumpere carne sau lactate. La final le-am împărțit caiete, pixuri și biscuiți.
Ziua a 3-a din tabăra de copii
Următoarea zi, am săvârșit liturghia de praznicul Teofaniei, urmată de sfințirea apei. Georgiana a făcut un atelier de creat cruciulițe cu mai mulți din copiii prezenți acolo.
Timpul parcă era compresat, am făcut multe lucruri în puține zile, iar totul s-a terminat la fel de repede cum a început. Apoi, am mers la o parohie în Rwabutazi, unde se face liturghie în fiecare miercuri dimineață de la ora 4. Pentru că la 6 încep lucrul la câmp și își sfințesc astfel ziua… Noi am ajuns pe la 3:40 și toți credincioșii erau în biserică – veniți înaintea preotului… Unii vin dintr-o localitate mai îndepărtată și se pornesc de pe la 2 noaptea de acasă pentru a ajunge, fiindcă vin pe jos.
A doua tabără de copii – în Rwabutazi
Împreună cu Sorin și Georgiana, am organizat o altă tabără la final de săptămână în Rwabutazi. După liturghie, copiii și credincioșii au mâncat: orez, fasole și varză călită. Apoi am continuat cu atelierele de pictură pe sticlă, cântat la chitară și jocuri. O experiență de neuitat a fost jocul „Țară, țară vrem ostași”, care mi-a amintit de copilărie..
A treia tabăra de copii – în Gishari
O ultimă tabără am organizat în Gishari, când am ținut și un cuvânt de învățătură în duminica celor 10 Leproși. Copii au pictat îngerași, iar apoi părintele Petru din Nyamata le-a explicat rolul îngerului păzitor.
În toate locurile unde am mers ne-au cântat dansurile lor populare, ceea ce nu ne-a deranjat deloc…
La momentul împărtășirii toți oamenii se apropie de potir, răspunzând parcă la îndemnul Mântuitorului dat femeilor mironosițe după Înviere: „bucurați-vă!”. Au un mod propriu de a-și manifesta bucuria: prin dans. Iar versurile nu sunt lipsite de semnificație. Îmi amintesc că mi-au tradus un vers, inspirat din Isaia 22,22: Dacă Dumnezeu va deschide, nimeni nu va închide, şi dacă el va închide, nimeni nu va deschide.
Aici ne-am reîntâlnit cu Părintele Petru:
- este primul preot ortodox din Rwanda
- este profesor de engleză și franceză la o școală privată
- trăiește într-o casă cu 3 camere mici (inclusiv bucătăria) și o curte mică cu soția și 3 copii
- nu are biserică
- are un telefon spart, vechi de câțiva ani
- și-a vândut motocicleta pentru a plăti taxele copiilor lui
Când l-am vizitat anul trecut, am vrut să văd și biserica în construcție, care ar fi trebuit să fie parohia lor. Îmi spune bucuros cum pe vremea primului mitropolit, Sabbas al Burund, s-au botezat peste 100 de oameni.
Mai multe imagini din această tabără:
