Taberele de copii de Paști

Se estimează că aproape jumătate din toți copiii lumii, trăiesc într-un singur continent: în Africa1The world’s youngest continent – Bill Gates.

În Burundi:

  • peste 60% din locuitori sunt tineri (sub 25 de ani)
  • media de vârstă a populației este de 17 ani

În comparație, în România:

Cu ajutorul lui Dumnezeu și la îndemnul Mitropolitului Inochentie de Rwanda și Burundi, am fost, în perioada pascală, într-o nouă călătorie misionară în această mitropolie.

Ceea ce mă surprinde de fiecare dată când merg – fie în Rwanda, fie în Burundi – este numărul mare de tineri, mai ales de copii, prezenți peste tot: de la cele mai mari orașe până la cele mai îndepărtate sate. Acest lucru nu este întâmplător.

Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image
Slider image

Preotul ortodox Christos Mukiibi din Uganda mi-a spus:

În lumea civilizată, oamenii își pun problema: ne dorim copii, îi naștem, sau nu? Se ascund sub masca drepturilor reproductive. Dar aceasta este o cultură a morții. Pentru noi, familia este foarte importantă, iar a da viață copiilor este o binecuvântare de la Dumnezeu. Nici pomeneală de homosexualitate sau alte perversiuni.

Populația tânără în Africa: 33% peste 25 de ani, 67% sub 25 de ani.

Oamenii au o sensibilitate aparte acolo, vizibilă chiar la exterior.

Adulții se țin adesea de mână, iar copiilor le place să te îmbrățișeze mereu. Mântuitorul însuși, i-a luat pe oameni de mână atunci când le era mai greu: pe fiica mai-marelui sinagogii (Matei: 9,25. Marcu: 5,41. Luca: 8,54), pe soacra lui Petru (Marcu 1,31), pe orbul din naștere (Marcu 8,23) sau pe copilul demonizat (Marcu 9,27).

Înaintea taberei de copii: sărbătorim Paștele în Burundi

Duminica Floriilor – momentul hirotoniei

În duminica floriilor a avut loc o hirotonire întru diacon și procesiunea tradițională cu ramuri de palmier, în jurul catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Bujumbura (Burundi).

La momentul hirotonirii, am ținut mâna, unul pe umărul celuilalt, într-un șir care ajungea până la altar. Mitropolitul spunea, mai în glumă, mai în serios: „nu eu sunt cel care îi hirotonesc, ci oamenii, credincioșii”. La fel ca și la celelalte taine ale bisericii, Sfântul Duh coboară, nu doar peste cel căruia i se administrează taina, ci și peste toți cei prezenți. Singura condiție este ca aceștia să fie atenți și să participe la rugăciune.

Sesiuni catehetice

O primă sesiune de cateheză a avut loc în lunea cea mare, în Bujumbura (Burundi). Citeți, diaconi și preoți din întreaga mitropolie s-au adunat pentru a participa la sfintele slujbe și la întâlnirile catehetice. Am fost bucuros să răspund la întrebările lor cu privire la însemnătatea Săptămânii Patimilor și a Paștelui.

Miercurea mare – Taina Sfântului Maslu

Miercurea mare s-a săvârșit Taina Sfântului Maslu, iar credincioșii din mai multe parohii au fost unși cu ulei sfințit. La final, le-am vorbit despre însemnătatea acestei taine. Mitropolitul Inochentie a făcut o frumoasă comparație, spunând că: „Biserica ne adapă din potirul sfintei împărtășanii, așa cum o mamă alăptează pruncii la sânul ei. Suntem cu toții ortodocși, fie săraci, fie bogați, fi albi, fie negrii…”. Deasupra oricărei naționalități, creștinii au o singură identitate, constituind un neam aparte ((In. 15, 19; 17, 11-16)). Dumnezeu a vrut să ne adresăm Lui împreună, în unitate. De aceea ne și mântuim ca și comunitate, iar ca indivizi pierim.

Nu poți fi preot al lui Hristos fără să iubești oamenii. Așa cum mărturiseau și misionarii de la biserica studenților din Cluj: „mitropolitul Inochentie este un om pentru care merită să vii aici doar ca să stai în preajma lui, doar ca să îl vezi. Emană smerenie, pace și dragoste. E ca și cum le picură în inima ta.” Mi-a spus că aici, în mijlocul poporului și înconjurat de copii se simte cel mai bine, pentru că îi iubește foarte mult.

Joia mare – Liturghia Cinei celei de Taină

Am simțit un har aparte la finalul Liturghiei Cinei celei de Taină, când un diacon a fost hirotonit preot. La denii, am înconjurat biserica în procesiune cu Sfânta Cruce.

Vinerea mare – Prohodul Domnului

Vinerea cea mare s-a săvârșit Prohodul Domnului și procesiunea cu Sfântul Epitaf. În parohia Sf. Alexie din Buramata (acolo unde învață peste 700 de elevi la școala ortodoxă), copiii așteptau să treacă pe sub sfântul mormânt, la fel de nerăbdători precum așteptau, la final, bomboanele împărțite de noi.

Sâmbăta mare – cutremurul

Sâmbătă s-a săvârșit Liturghia Sfântului Vasile cel Mare în afara altarului, pe Sfântul Epitaf care, ca și Sfânta Masă, reprezintă mormântul Mântuitorului. Această zi este de o deosebită importanță pentru noi, pentru că atunci Hristos s-a coborât la iad și a înviat pe toți drepții care erau captivi în Șeol: Pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt de sus până jos, iar morții au înviat din morminte ((Matei, 27, 51-52)).

Acest cutremur a fost simbolic marcat înaintea citirii Evangheliei Învierii din Sâmbăta Mare. Timp de câteva minute, întreaga biserică a fost cuprinsă de zgomote puternice, cu mișcări ale candelabrelor. A fost un moment foarte emoționant, care m-a ajutat să particip mai viu la slujbă.

În fiecare sâmbătă prăznuim abolirea definitivă a iadului, de aceea, după duminică, sâmbăta este considerată zi liturgică prin excelență. Dar este și ziua dedicată pomenirii celor adormiți. Parte din cultura vieții, este și pomenirea morții, iar la ei, asta este o constantă. Aici, în Rwanda, cele 1 milion de victime ale războiului etnic dintre Hutu și Tutsi din 1994, sunt comemorate anual timp de o săptămână. Au fost deschise mai multe muzee-memoriale. Nu întâmplător sfinții părinți ne învață că aducerea aminte a morții este mântuitoare…

După Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala Adormirii Maicii Domnului din Bujumbura, Burundi, a fost oficiată Taina Botezului pentru 17 catehumeni.

După ce au luat Sfânta Lumină, credincioșii au primit din mâna mitropolitului un ou roșu.

De asemenea, s-a cântat „Hristos a înviat” în limbile: greacă, română, swahili, kinyarwanda și kirundi. Pentru creștini, Paștele este sărbătoarea cea mai importantă din an, care marchează un nou început; așa cum, pentru oamenii din lume, Revelionul marchează trecerea dintre ani.

Tabara de copii din Rwanda (2019)

Mulțumită contribuțiilor din partea credincioșilor parohiei Talpalari, Iași, care, la îndemnul părintelui Constantin Sturzu, au donat peste 1000 de euro, am organizat câteva zile de tabără pentru copiii din Rwanda.

138 de copii s-au adunat în Rwamagana, Rwanda, pentru a participa la atelierele de colorat, rugăciune și jocuri. Copiii au primit micul dejun și prânzul. Am învățat împreună rugăciunea lui Iisus în limba kinyarwanda.

Marțea Luminată am mers în parohia Rwabutazi, iar miercuri, după Dumnezeiasca Liturghie, copiii au vopsit ouă, în Rwamagana.

În Joia cea Mare, am ținut o cateheză despre rugăciune și înviere în parohia Sfânta Muceniță Ecaterina din Gishari, Rwanda. Vineri, de Izvorul Tămăduirii, am organizat o partidă de fotbal pentru adolescenți și un atelier de colorat pentru copii, în Rwabutazi.

Următoarea zi, copiii din Rwamagana și-au manifestat creativitatea la atelierul de Quilling și colorat. O altă zi de tabăra a fost în Duminica Tomei, când la Dumnezeiasca Liturghie, s-a cântat imnul „Câți în Hristos v-ați botezat” (inclusiv în limba română).

Spre final, am organizat o întâlnire a liderilor și a clerului din Rwanda, unde am pus la punct partea de organizare pentru următoarele tabere. Ne dorim să participe mai mulți copii și de asemenea, să cumpărăm alimente pentru a le distribui în familiile participanților. Scopul este să beneficieze toți membrii familiei, inclusiv părinții, care nu își permit prea des să-și procure hrană din propriul buzunar.

Tabăra de copii – concluzii

Pentru mine, această misiune este o modalitate de a-mi exersa puterea dăruitoare și iubitoare. Mi-am făcut mulți prieteni datorită taberei de copii. Aceasta este poate cea mai arzătoare dorință a firii umane, fără de care omul nu se poate împlini: aceea de a se lepăda de sine în mișcarea dăruitoare către celălalt. Aici, bucuria este la ea acasă. Mai trebuie doar deschidere spre a o primi!

Lasă un comentariu

X