Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina; Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galisiei

7/11/2020

Sfinți și sărbători: Sf. 33 de Mucenici din Melitina Armeniei: Ieron şi cei împreună cu dânsul (sec. III); Sf. Cuv. Lazăr, făcătorul de minuni, stâlpnic în Muntele Galisiei, în Asia Mică (1054); Sf. Ier. Prosdochimie, primul episcop de Padova (100); Sf. Mc. Auct, Tavrion şi Tesalonichie, din Macedonia; Sf. Mc. Atinodor; Sf. Mc. Alexandru, din Tesalonic (298); Sf. Mc. Melasipie, Casina şi Antonie, din Ancira (361); Sf. Ier. Ruf, episcop de Metz, în Franţa (sec. IV); Sf. Mc. Amarat, din Albi, în Franţa (407); Sf. Cuv. Congar, din Anglia (sec. VI); Sf. Sf. Mc. Herculan, episcop de Perugia, în Umbria, sub Totila (547); Sf. Grigorie, fratele Sf. Grigorie Taumaturgul; Sf. Ier. Vilibrordie (Wilibrord), primul episcop de Utrecht şi apostolul Olandei (739); Sf. Cuv. Zosima, stareţ la Vorbozomsk, în Rusia (sec. XVI); Sf. Sf. Nou Mc. Chiril, mitropolit de Kazan, în Rusia (1937).

Ap. II Corinteni 5, 1-10
Fraţilor, ştim că dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri. Fiindcă de aceea şi suspinăm în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer, dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă deasupra, încât ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului. Îndrăznind, deci, totdeauna şi ştiind că, rămânând în trup, suntem departe de Domnul – căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere – avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să fim cu Domnul. De aceea ne şi străduim ca, fie că rămânem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui, pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Ev. Luca 7, 1-10
În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Şi, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga. Iar Iisus mergea cu ei. Şi, nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Iar Iisus, auzind acestea, S-a mirat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă. Şi, întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă.