✝) Sfântul Gheorghe Pelerinul; Sf. Mc. Miron preotul, Straton şi Ciprian

17/08/2020

Sfinți și sărbători: ✝) Sfântul Gheorghe Pelerinul; Sf. Sf. Mc. Miron, preotul, din Ahaia, în Turcia (254); Sf. Mc. Straton, Ciprian, Filip şi Eutihian din Nicomidia, în Turcia (303); Sf. Cuv. Mc. Dimitrie cel Tânăr, de la Ioanina, în Grecia, sub Ali Pașa (1808); Sf. Mc. Tirs, Levchie, Coronat şi cei împreună cu dânşii (251); Sf. Mc. Pavel, Iuliana, sora sa, Stratonic, Codrat și Acachie, de la Ptolemais, în Siria (270-275); Sf. Mamant (Mamet), diacon și apostol în Auvergne, Franța (a doua jum. a sec. III); Sf. Cuv. Eglon, de la Schit, în Egipt; Sf. Cuv. Evtihie, Evtihian şi Casiana, din Creta; Sf. Mc. Gulcian și Gulian, soldații, muceniciți la Jans, în Bretania, Franța (sec. IV); Sf. Cuv. Mc. Liberat, starețul, Bonifatie, diaconul, Servie și Rustic, ipodiaconii, Rogatie și Septimie, monahiile, și Maxim, pruncul, muceniciți de vandalii arieni la Cartagina, în Africa, (483); Sf. Ier. Anastasie mărturisitorul, episcop de Terni, în Umbria (553); Sf. Iacov, diaconul, de neam italian, misionar în Nordumbria, Marea Britanie (sec. VII); Sf. Cuv. Dritelmie (Drithelm), zăvorâtul, de la Melrose, în Scoția (700); Sf. Mc. Macarie, zăvorâtul, de la Muntele Sf. Auxenţiu, apărător al sfintelor icoane, sub Constantin V Copronim (768); Sf. Sf. Mc. Ieronie (Hieron), preotul, de neam irlandez, mucenicit de vikingi, în Olanda (886); Sf. Cuv. Ilie cel Tânăr, făcătorul de minuni, din Sicilia, monah în Calabria (903); Sf. Cuv. Alipie, iconograful, de la Lavra Peşterilor din Kiev (1114); Sf. Tbelie (Tbeli Abuseridze), teolog și imnograf, din Georgia (sec. XIII); Sf. Cuv. Teodoret, de la Kola, Rusia, luminătorul laponilor (1571); Sf. Cuv. Filip, de la Yankovsk, în Vologda, Rusia (1662); Sf. Cuv. Mc. Agapie (1752); Sf. Cuv. Pimen, stareț la Mănăstirea de la Ugreşa, în Rusia (1810-1880); Sf. Noi Mc. Alexie, preotul (1918), Ahile, protoiereul, și Mihail, preotul, din Rusia (1921).

Ap. II Corinteni 2, 3-15
Fraţilor, v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva, la venirea mea, să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră a tuturor. Căci, din multă supărare şi cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi. Şi dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte – ca să nu spun mai mult – pe voi toţi. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta dată de către cei mai mulţi. Aşa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare unul ca acesta. De aceea vă îndemn să întăriţi în el dragostea. Căci pentru aceasta v-am şi scris, ca să cunosc încercarea voastră, dacă sunteţi ascultători în toate. Iar cui îi iertaţi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu ne lăsăm covârşiţi de satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. Şi, venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, şi uşa fiindu-mi deschisă în Domnul, n-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci, despărţindu-mă de ei, am plecat în Macedonia. Mulţumire fie adusă, deci, lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale! Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier.

Ev. Matei 23, 13-22
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Pentru că închideţi Împărăţia Cerurilor înaintea oamenilor; voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic şi, dacă l-ați făcut, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? Ziceți iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este vinovat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este vinovat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui. Şi cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.