Sf. Sfinţit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara

2/10/2020

Sfinți și sărbători: Sf. Sf. Mc. Ciprian, din Antiohia, şi Sf. Mc. Iustina, fecioara (304); Sf. Damaris, ucenica Sf. Ap. Pavel, din Atena (sec. I); Sf. Mc. Modest, diaconul, de la Benevento, în Campania, sub Diocleţian (sec. IV); Sf. Cuv. Teofil Mărturisitorul; Sf. Ier. Ioan al II-lea, episcop de Como (660); Sf. Ier. Legerie (Leger), episcop de Autun, în Franţa (678); Sf. Mc. David şi Constantin, prinţi georgieni (741); Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos, din Constantinopol (936); Sf. M. Mc. Teodor (Gavra) (1098); Sf. Ana, prinţesă de Kaşin, Rusia (1338); Sf. Cuv. Casian Grecul, făcătorul de minuni, de la Uglici, în Rusia (1504); Sf. Nou Mc. Gheorghe, din Filadelfia (1794); Sf. Cuv. Teodor, pustnicul (1817).

Post

Ap. Efeseni 4, 17-25
Fraţilor, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor; aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. Voi, însă, n-aţi învăţat aşa de la Hristos – dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi după cum este adevărul întru Iisus – ci, să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, «grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său», căci unul altuia suntem mădulare.

Ev. Marcu 12, 1-12
Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Şi, la vreme, a trimis la lucrători o slugă ca să ia de la ei din roadele viei. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le. Mai avea şi un fiu iubit al său şi, în cele din urmă, l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră. Şi prinzându-l, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Deci, ce va face stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri»? Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi, lăsându-L, s-au dus.