Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin bucătarul

11/09/2020

Sfinți și sărbători: Sf. Cuv. Teodora din Alexandria (491); Sf. Cuv. Eufrosin Bucătarul (sec. IX); Sf. Protie şi Iachint, de la Roma, sub Galian (sec. III); Sf. Mc. Ingeniu şi Ipolit, de la Porto Romano, în Lazio; Sf. Mc. Diodor, Diomid şi Didim, din Siria; Sf. Mc. Ia cea bătrână, din Persia (sec. IV); Sf. Ier. Pațientie (Patient), episcop de Lyon (490); Sf. Ier. Emilian, episcop de Vercelli (520); Sf. Ier. Daniel, episcop de Bangor, în Ţara Galilor (584); Sf. Cuv. Almir, pustnicul, din regiunea Maine, în Franţa (sec. VI); Sf. Cuv. Adelfie, stareţ la Remiremont, în Franţa (670); Sf. Cuv. Ilie Speleotul şi Arsenie, părintele lui duhovnicesc, din Calabria (960, 904); Sf. Teodora de la Vasta, din Peloponez, în Grecia; Mutarea moaştelor Sf. Cuv. Serghie şi Gherman, de la Mănăstirea Valaam (1718); Sf. Sf. Mc. Nicolae, protoiereul, şi Victor, preotul, din Rusia (1918).

Post

Ap. Galateni 2, 6-10

Fraţilor, cu privire la cei ce sunt mai de seamă – oricine ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului – cei mai de seamă n-au adăugat nimic la Evanghelia mea. Ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat şi prin mine la neamuri şi, cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei, la cei tăiaţi împrejur, numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac.

Ev. Marcu 5, 22-24; 35-43; 6-1
În vremea aceea a venit la Iisus unul din mai marii sinagogii, anume Iair, şi, văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte; ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape şi să trăiască. Şi a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma pe Iisus și Îl îmbulzea. Pe când El încă vorbea, au venit unii de la mai marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul? Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai! Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov. Şi au venit la casa mai marelui sinagogii și a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. Şi, intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce Îl însoțeau şi a intrat unde era copila. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talitá, kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Și îndată a înviat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare. Dar El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce. Și a ieşit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după Dânsul.