Sf. Cuv. Pimen cel Mare; Sf. Mc. Fanurie; Sf. Ier. Osie, episcopul Cordobei

27/08/2020

Sfinți și sărbători: Sf. Cuv. Pimen cel Mare, din Egipt (450); Sf. M. Mc. Fanurie, din Rodos, în Grecia; Sf. Ier. Osie, episcopul Cordobei, în Spania (359); Sf. Mc. Eutalia, fecioara, din Sicilia (257); Famenul etiopian botezat de către Sf. Ap. Filip (sec. I); Sf. Ier. Narnie, primul episcop de Bergamo, în Lombardia (sec. I); Sf. Sf. Mc. Ruf, episcop de Capua, în Campania (sec. I); Sf. Mc. Antusa cea tânără, din Persia; Sf. Mc. Ruf şi Carpofor, de la Capua, în Campania (295); Sf. Mc. Felix, Arontie şi Sabinian, de la Potenza, sub Diocleţian şi Maximian (303); Sf. Ier. Liberie mărturisitorul, episcopul Romei, apărător al dreptei credințe în fața arianismului (366); Sf. Arcadie, împărat roman, fiul Sf. Împărat Teodosie cel Mare (408); Sf. Ier. Cesarie, episcop de Arles, în Franţa (543); Sf. Ier. Glicherie (Lizier), episcop de Couserans, în Franța (542); Sf. Ier. Licerie, episcop de Lerida, în Catalunia, Spania (548); Sf. Ier. Siagrie (Syagrius), episcop de Autun, în Franța (599); Sf. Cuv. Pimen Păscătorul, din Palestina (602); Sf. Cuv. Mc. Decuman, din Ţara Galilor (706); Sf. Ier. Ebonie (Ebbon), episcop de Sens, în Burgundia, Franța (740); Sf. Mc. Malrubie, pustnic în Anglia (1040); Sf. Cuv. Mc. Cucşa și Nicolae, de la Lavra Peşterilor din Kiev, muceniciți de păgâni, lângă râul Oka, în Ucraina (1114); Sf. Cuv. Pimen Postnicul, de la Lavra Peşterilor din Kiev (1114); Sf. Ier. Prailie, arhiepiscopul Ierusalimului; Sf. Noi Mc. Mihail, preotul, şi cei douăzeci și opt împreună cu dânsul, Ştefan, preotul, şi cei 18 împreună cu dânsul, de la Nijni Novgorod, Rusia (1918); Sf. Sf. Mc. Hrisostom, mitropolit de Smirna, azi în Turcia (1922); Sf. Sf. Noi Mc. Ioan, protoiereul, Metodie, ieromonahul (1937), şi Dimitrie, preotul mărturisitor (1952), din Rusia.

Ap. II Corinteni 7, 1-10
Fraţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu. Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni. Nu o spun spre osândirea voastră, căci v-am spus înainte că sunteţi în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim. Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mângâieri! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie! Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit. Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost mângâiat la voi, vestindu-ne nouă dorinţa voastră, plânsul vostru, râvna voastră pentru mine, ca eu mai mult să mă bucur. Căci, chiar dacă v-am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rău, (deşi îmi părea rău); căci văd că scrisoarea aceea, fie şi numai pentru un timp, v-a întristat. Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat spre pocăinţă. Căci v-aţi întristat după Dumnezeu, ca să nu fiţi întru nimic păgubiţi de către noi. Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte.

Ev. Marcu 1, 29-35
În vremea aceea a venit Iisus în casa lui Simon şi a lui Andrei, împreună cu Iacov şi cu Ioan. Iar soacra lui Simon zăcea cuprinsă de friguri şi îndată I-au vorbit despre ea. Şi, apropiindu-Se, a ridicat-o, apucând-o de mână. Și au lăsat-o frigurile și ea le slujea. Iar când s-a făcut seară și soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizații. Şi toată cetatea era adunată la uşă. Și a tămăduit pe mulţi care pătimeau de feluri boli şi a alungat mulți diavoli. Iar pe diavoli nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. Și a doua zi, foarte de dimineață, ridicându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.