Odovania Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului; Mutarea moaştelor Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul; Sf. Cuv. Dorotei şi Dositei din Gaza

13/08/2024

Odovania Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului

Mutarea moaştelor Sfântului Maxim Mărturisitorul • Sf. Cuv. Dorotei și Dositei ascultătorul, din Gaza (sec. VI) • Sf. Cuv. Serid, stareţul Mănăstirii din Gaza (sec. VI) • Sf. Mc. Ipolit, temnicerul, împreună cu Sf. Mc. Concordia, doica sa, și cei împreună cu dânșii 19 servitori, de la Roma (258) • Sf. Mc. Coronat • Sf. Mc. Casian, de la Imola, în Emilia (sec. III-IV) • Sf. Sf. Mc. Casian, episcop de Todi (sec. IV) • Sf. Mc. Centolia și Elena, fecioarele, de la Burgos, în Spania • Sf. Vitalina, fecioara, din Auvergne, în Franţa (sec. IV) • Sf. Cuv. Serghie şi Ştefan, de la Mănăstirea Jetée, din Franţa • Sf. Evdochia împărăteasa (460) • Sf. Cuv. Eloretie (Heloret), pustnic la Goudelin, în Bretania, Franța (sec. VI) • Sf. Cuv. Radegonda, regina francilor, monahie la Poitiers, Franţa (587) • Sf. Cuv. Iunian, stareţ la Poitou, în Franţa, duhovnicul Sf. Cuv. Radegonda (sec. VI) • Sf. Cuv. Anemondie (Annemond), ucenic al Cuv. Iunian (625) • Sf. Ier. Murtaghie (Murtagh), episcop în Irlanda (sec. VI) • Sf. Cuv. Vigbertie (Wigbert), de neam englez, evanghelizator al Olandei (747) • Sf. Cuv. Xenia, fosta împărateasă Irina ”unguroaica”, ctitor al Mănăstirii Pantocrator, din Constantinopol (1134) • Aflarea moaştelor Sf. Maxim cel nebun pentru Hristos, de la Moscova (1547) • Sf. Ier. Tihon, făcătorul de minuni, episcop de Zadonsk și de Voronej, în Rusia (1783) • Sf. Noi Mc. Serafim, episcop de Dimitrov, Iacov și Nicolae, preoţii, Alexie, diaconul, (1937) şi Vasile (1942), din Rusia.

Născut într-o familie nobilă de la Constantinopol, unde a primit o educație aleasă, ocupând funcția de prim secretar al împăratului, iar apoi, trăind ca simplu monah, Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) a apărat și mărturisit dreapta credință, mai întâi prin scrierile sale, și apoi prin viața sa –, până la sânge. Vremurile tulburi în care a trăit erau bântuite de două mari erezii: monofizismul (care propovăduia o singură fire a lui Hristos) și monotelismul (care propovăduia o singură voie a lui Hristos). În lupta cu acestea, Sfântul Maxim și-a pus întreaga viață: între anii 634 și 638 l-a sprijinit pe patriarhul Sofronie al Constantinopolului în lupta sa cu monotelismul propovăduit de însuși împăratul Eraclie, între 642 și 645 i-a întărit pe episcopii din Africa, în 645 a purtat la Cartagina o mare dispută cu Pyrrus, fostul patriarh monotelit al Constantinopolului, iar între 646 și 649 s-a aflat la Roma, unde l-a determinat pe Sfântul Martin I Mărturisitorul, episcop al Romei, să convoace sinodul din Lateran prin care de asemenea se condamna monotelismul. Deoarece a încălcat decretul împăratului Constantin al II-lea (648), care oprea orice discuție asupra lucrărilor și voilor care se află în Hristos, a fost condamnat la exil în Tracia, și pentru că nici așa nu putea să tacă, în anul 622, la Constantinopol, i s-au tăiat limba și mâna dreaptă, pentru ca să nu mai poată mărturisi adevărul nici cu gura, nici în scris. În același an, în urma suferințelor îndurate, a trecut la Domnul, aflat în exil în țara lazilor de pe coasta de răsărit a Mării Negre, în ziua de 13 a lunii august.

Părinte filocalic contemporan cu Sf. Cuv. Varsanufie cel Mare și Ioan (vezi vol. 11 din Filocalia românească) și ucenic al acestora, infirmier și bibliotecar în mănăstirea avei Serid, din Gaza. Scrierile sale sunt redate în vol. 9 al Filocaliei românești.

Ucenicul Sf. Cuv. Dorotei din Gaza şi vieţuitor, împreună cu el, în Mănăstirea Avei Serid.

Ucenic al Sf. Cuv. Varsanufie și Ioan (6 februarie), zăvorâți în mănăstirea sa, amintiți și în nota 363. Lui

pare să se datoreze în mare parte păstrarea corespondenței Sf. Varsanufie și Ioan (Flocalia 11).

Moaştele întregi ale Sfintei Concordia se află în biserica Santo Stefano Magra, din oraşul La Spezia.

I Corinteni 10:5-12
Matei 16:6-12