Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului; † Sf. Mc. Lup; Sf. Sf. Mc. Irineu, ep. de Lugdunum

23/08/2024

Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului

†) Sf. Mc. Lup, din Tesalonic, mucenicit la Novae, în Moesia Inferioară, azi în Bulgaria, sub Dioclețian (306) • Sf. Sf. Mc. Irineu, episcop de Lugdunum (Lyon), în Franța (202) • Sf. Sf. Mc. Chiriac, episcopul, Maxim, preotul, Arhelau, diaconul, Sf. Mc. Ipolit, şi cei împreună cu dânşii, de la Ostia, sub Alexandru Sever (230) • Sf. Mc. Fortunat, Ermon, Sist, Marţial, Ermograt, Lavrentie şi copiii: Avondie, Inochentie şi Meredin, muceniciți sub Diocleţian şi Maximian • Sf. Mc. Sever şi Memnon, sutaşul, şi cei 38 împreună cu dânșii: Horion, Anatilin, Molias, Evdemonie, Siluan, Sabin, Eustatie, Straton și Bosba, din Bizanț, Timotei, Palmazie, Mestie, Nicon, Difilie, Dometie, Maxim, Neofit, Victor, Rinie, Saturnin, Epafrodit, Cherchie, Gaie, Zotic, Cronie, Athos, Horie, Zoil, Tiranie, Agatie, Panstenie, Ahile, Panterie, Hrisant, Atenodor, Panteleimon, Teosevie și Ghenetlie, din Filipopolis (Plodviv), Bulgaria, muceniciți sub Dioclețian (303-305) • Sf. Mc. Minervie, Eleazar şi cei 8 fii ai lui, de la Lyon, în Franța (sec. III) • Sf. Mc. Timotei şi Apolinarie, de la Reims, în Franţa (sec. III) • Sf. Mc. Secund Tebeul, locotenentul Sf. Mc. Mavrichie, mucenicit la Ventimiglia • Sf. Sf. Mc. Irineu, episcop de Sirmium, şi cei împreună cu dânsul: Or şi Oropsie (304) • Sf. Ier. Sidonie (Chelidonie), arhiepiscop de Aix-en-Provence, în Franța (403) • Sf. Mc. Tidfilie (Tydfil), din Ţara Galilor (480) • Sf. Ier. Moderat, episcop de Verona (sec. V) • Sf. Ier. Eugeniu (Owen), episcop de Ardstraw, în Irlanda (sec. VI) • Sf. Cuv. Mievie (Mieu), pustnicul, de la Coetmieu, în Bretania, Franța (sec. VI) • Sf. Cuv. Mc. Iustinian, pustnicul, mucenicit pe insula Ramsey, în Țara Galilor (540) • Sf. Ier. Victor, episcop de Vita, în Tunisia (535) • Sf. Ier. Flaviu (Flavius), mitropolit de Rouen, în Normandia, Franța (548) • Sf. Ier. Flaviu (Flavius), episcop de Autun, în Franța (610) • Sf. Ier. Calinic, patriarhul Constantino-polului (705) • Sf. Cuv. Mc. Altighian şi Ilarin, din Burgundia, în Franţa (731) • Sf. Ier. Sarmian, patriarhul Georgiei (sec. VIII) • Sf. Cuv. Nicolae, din Sicilia, care s-a nevoit pe muntele Neotax de pe insula Eubeea • Sf. Haralambie cel nou • Sf. Ier. Antonie, episcopul Sardelor • Sf. Noi Mc. Efrem, episcop de Selenga, Ioan, protoiereul, Nicolae (1918), Pavel și Ioan, preoții (1937), din Rusia.

Moaştele Sfântului Secund se află la Torino. Sfântul Secund era locotenent în Legiunea Tebană şi s-a născut la Teba, în Egipt. La sfârşitul secolului al III-lea, împăraţii Diocleţian şi Maximian au trimis Legiunea Tebană în Elveţia de azi, pentru a pune capăt revoltei unor barbari nesupuşi. Tradiţia povesteşte că întreaga Legiune a fost condamnată la moarte în momentul în care toţi soldaţii care au mărturisit că sunt creştini, nu au vrut să aducă jertfe idolilor păgâni, înainte de bătălie. Lui Secund i-a fost tăiat capul la popasul din Vittiulo, în Alpi, aproape de actuala Salussola, devenind exemplu tuturor tovarăşilor săi. Moaştele Sfântului Secund au părăsit Vittimulo în secolul al VIII-lea sau al IX-lea, din cauza invaziei sarazinilor, şi au fost mutate de multe ori până au ajuns la Torino şi la mănăstirea din Novalesa, mai sus de Susa. În anul 990, monahii de la Novalesa au dat o parte din moaşte episcopului Panteio din Ventimiglia. În anul 1579, când întregul oraş Ventimiglia suferea de ciumă, toţi locuitorii s-au rugat Sfântului Secund, care i–a scăpat în mod minunat de boală. De atunci, Sfântul este ocrotitorul oraşului şi al întregii regiuni.

Odrăslit în Sicilia, Sfântul Nicolae a fost adus din rânduială dumnezeiască în insula Eubeea. A intrat mai întâi într-o mănăstire închinată Maicii Domnului de la Saradra, aproape de coastă, apoi, după ce a înaintat în nevoinţele vieţii monahiceşti, a primit binecuvântare de la stareţ să se retragă ca pustnic pe muntele Neotax (azi muntele Scoteinie). După o vedenie pe care a avut-o, a hotărât să ridice o biserică închinată Sfântului Nicolae, într-un loc stâncos şi sterp. A început să se roage, a lovit apoi cu bastonul său stânca şi a ţâşnit un izvor minunat care există şi astăzi. După acestea, s-a întors la Mănăstirea din Saradra, unde a devenit părintele duhovnicesc al multor monahi. Mai apoi, a fost răpit de nişte piraţi arabi, alături de alţi creştini, şi, în timpul călătoriei pe mare, a liniştit furtuna care se pornise puternic şi a binecuvântat apa de mare, transformând-o în apă bună de băut. Fiind uimiţi de aceste întâmplări, saracinii l-au dus înapoi în mănăstirea sa, lăsându-i liberi şi pe ceilalţi creştini. Sfântul Nicolae a adormit în pace şi a fost înmormântat aproape de biserica Sfântul Nicolae şi multe minuni s-au petrecut la mormântul său. Dar, cu trecerea timpului, biserica a fost părăsită şi mormântul a fost uitat. A fost regăsit apoi de un copil, după ce i-a apărut în vis Sfântul Nicolae, către anul 1853, şi, în urma acestei minuni, biserica a fost restaurată.

Filipeni 2,5-11
Luca 10, 38-42, 11, 27-28